de Raisa Ionescu, a 9-a A

 

Gesturi mici ce pot avea un impact atât de mare… Dacă aș strănuta și un necunoscut mi-ar spune ,,Sănătate’’ , care este șansa ca acel cineva să ajungă să fie parte din viața mea. Și totuși acea persoană rămâne la stadiul de potențial, e doar un necunoscut din cauză că nu s-a produs niciun fel de reacție după acel strănut sau poate din cauza faptului că nu ne-am intersectat niciodată. Oamenii oferă gesturi mici în așteptarea unui rezultat mare, dorit, dar imprevizibil. Ne manifestăm reacțiile în fața oamenilor ce ne provoacă interes în feluri în care de cele mai multe ori transmit gesturi care dau naștere incertitudinilor. Din cauza nesiguranței ne retragem, ne apropiem de iluzia eșecului. Eșecul rar ne oprește din a obține lucrurile mărețe. Ceea ce ne oprește este teama de eșec.

O să povestesc o experiență personală ce m-a făcut să cred că uneori există ceva ce are ca scop să mă determine să gândesc peste limita impusă. Oamenii își manifestă interesul în diverse feluri. Feluri care uneori ne surprind prin originalitatea lor sau chiar prin banalitatea lor. În cazul meu, nu a conținut nicio formă de banalitate. Ascultând la căști ceva ce mi-a sporit starea de bine și având în mână una dintre cărțile mele preferate, am intrat în metrou și m-am așezat pe cel mai apropiat loc. În fața mea se afla un bărbat care purta ochelari de soare negrii și care ținea în mână un baston. Firește că neexistând ceva care să îmi atragă atenția în jurul meu, m-am preocupat de citit și de ascultat muzică. După scurt timp simțeam ceva apăsător. Mi-am oprit muzica și luându-mi ochii din carte, m-am uitat la persoana care se afla în fața mea. Dacă n-aș fi avut convingerea că e orb, aș fi crezut că e genul de om cu un mod neobișnuit de a-și transmite admirația prin cea mai inconfortabilă metodă. Părea că se holbează, dar nu am lăsat sentimentul stânjenitor să se instaleze în mine deoarece nu exista un motiv relevant pentru care să permit pătrunderea acestuia. După câteva stații, bărbatul s-a ridicat, m-am uitat la el și înainte să coboare și-a dat jos ochelarii, mi-a zâmbit și a plecat. Ceea ce vreau să transmit este că în ciuda faptului că sunt tipul de persoană impertubabilă, pot recunoaște că felul bărbatului de a mă distrage m-a surprins și mi-a redat o stare incomodă, dar nu extrem de inconfortabilă. De asemenea, am fost surprinsă și de cât de deliberată a fost încercarea lui de a ieși în evidență. Nu am vrut să pun mult accent pe asta în ziua respectivă, dar tocmai aici voiam să ajung.

Câți dintre noi oferă gesturi sau vorbe ce rămân imprimate în mintea persoanelor o lungă perioadă? Și câți dintre noi evită teama de eșec pentru a ne îndrepta către capătul dorințelor noastre? Fiți consecvenți și activați-vă impulsurile ce vă străbat sufletul. Fără subestimare. În momentul în care vă considerați un nimic, ceva minuscul în fața persoanelor pe care le supraapreciați, rețineți că nimic nu se naște din nimic. Sunt îndoielile tardive provenite din anxietăți ce ne degradează. Valoarea fiecăruia este dată de intensitatea cu care percepem și trăim. Clipe de neuitat, lucruri inexplicabile și persoane ce stimulează propriile laturi pe care nici nu ni le cunoșteam. Trăiți ca și cum muriți azi și evitați riscul de a nu risca. Fă-o să conteze: clipa, secunda, ora…tot.

 

Leave a comment

Your email address will not be published. Required fields are marked *

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.

APARITIA NOULUI NUMAR AL REVISTEI -68 zile 8 ore 50 minute 23 secunde pana la aparitie
CAN'T WAIT