recenzie scrisă de Tania Brăileanu și Raisa Ionescu

 

Volumul de poezie ”Ulei de palmier” tratează teme filozofice contemporane. Denotativ vorbind, uleiul de palmier este un fel de ulei de bucătărie vegetal comestibil, provenit din pulpa roșie a fructului de palmier. Pe când, Uleiul de palmier utilizat titlu al cărții reprezintă “orgoliul”, “sentimentul”, “înțelepciunea”. Definițiile stârnesc apetitul pentru claritate.

Conform căutărilor noastre, uleiul de palmier are avantaje asupra încetinirii îmbătrânirii celulare sau asupra Alzheimerului. De asemenea, conform celuilalt Ulei de palmier, degenerează stările ce ne împing într-un mod vertiginos către acele boli și se observă că Yigru Zeltil, autorul acestui volum, este însuși cuprins de acest gen de sentimente pesimiste. Se evidențiază teama de distrugere psihică ce se îmbină armonios cu toleranța atrofierii. Bukowski susține că “un intelectual spune un lucru simplu într-un fel complicat. Un artist spune un lucru complicat într-un fel simplu”. Este o descriere perfectă a cărții în discuție. Talentul și personalitatea autorului sunt afirmate în același mod, exprimându-și vizibil sentimentul de negativism și îndrăzneală prin a spune “oblic anumite adevăruri” și a le dezvălui cu “duioșenii”.

Prin puținele cuvinte ce le folosește pentru a face o întreagă idee, acest procedeu poate părea ermetic. Ultima poezie ( “P.S (poem dedicat artiștilor care au încercat să nu mai facă artă pentru a nu mai da apă la moară obscenității care este piața de artiști, dar care nu s-au putut abține)”) este o poezie de consecință ce vrea să le mulțumească artiștilor care au oferit posibilitate de alegere a consumatorului de artă.

Poezie filozofică, “Ulei de palmier” scrisă de Yigru Zeltil determină cititorul să aibă o dorință de emancipare și de descoperire a substraturilor poeziei.

 

 

 

 

 

(poza autorului de pe platforma Goodreads)

One thought to “GUSTURI (bune): “Ulei de palmier”- de Yigru Zeltil”

  • yigru zeltil

    Salutări de la Constanța!
    Vă apreciez efortul de a citi o carte așa de ermetică, chiar dacă textul este neglijent redactat (un vers din carte e redat fără ghilimele sau italice: „definițiile stârnesc apetitul pentru claritate”) și, de exemplu, ultima poezie din carte nu este deloc despre artiștii „care au oferit posibilitate de alegere a consumatorului de artă”… ci despre impulsul artiștilor de a face artă, chiar dacă operele lor contribuie la o economie nedreaptă și suprasaturată. Chiar și placheta mea este tot o „brick in the wall”, peretele celor două mii de volume de versuri care apar anual în limba română (am un proiect unde încerc să cataloghez cât mai multe dintre aceste volume: http://proiectulpoezierom.blogspot.com/), păduri de hârtie care rămân consumate indiferent dacă mie/ne place să credem că nu am publicat „în zadar”. Pentru următoarele cărți măcar voi insista să fie din hârtie reciclată… Ce să vă mai spun, vă mulțumesc pentru răbdare. 🙂

    Reply

Leave a comment

Your email address will not be published. Required fields are marked *

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.

APARITIA NOULUI NUMAR AL REVISTEI -184 Days 4 Hours 2 Minutes 31 Seconds pana la aparitie
CAN'T WAIT