de Andreea Tcaciuc

 

 

Actul şi condiţia de a fi tânăr, vulnerabilitatea adusă de propria ipostază a unei „vieţi înainte” nu poate fi înţeleasă decât la momentul când fiecare individ este la acest stadiu al existenţei sale. De asemenea, comprehensiunea unei astfel de situaţii nu poate fi prelungită sau înţeleasă cu adevărat nici în propriul moment de inculpabilitate. Totuşi această experienţă privilegiată în faţa timpului nu mai încorporează (considerând că ar fi depins odată) multă misticitate sau infailibilitate având în vedere toată mizeria mundană cu care sunt mânjiţi pe faţă de la cele mai fragede vârste. Nu mai există stadii concrete de iniţiere sau o delimitare mai mult decât cea constituţională care marchează limita dintre adolescenţă şi maturitate, ci pretenţiile cresc fără o substanţă bazală sau considerente temporale ale contemporaneităţii şi a urmărilor sale asupra stilului de viaţă, a spiritului şi până la urmă a mentalităţii. Copiii ajung să fie doar un prototip, o altă investiţie bine gândită a părinţiilor care se lasă seduşi de iluzia declanşată de sisteme viciate, consumat şi de un capitalism precoce. Fără îndoială o generalizare radicală ar fi absurdă, ar apărea mulţi care nu se pot valida decât prin negarea zgomotoasă a evidenţelor.

Încă percep timpul şi anotimpurile după aşezarea anilor şcolari, nu calendaristici. Mi se pare că sunt în poziţia cea mai viabilă, dar şi înşelătoare de a mă pronunţa în privinţa acestui concept de „tinereţe”. Deşi mă întorc până acasă cu cearcănele în mâini şi toată această formalitate a adolescenţei mele mă seacă de vitalitate prin monotonia şi claustrofobia cu care mă încarcă, observ foarte absent ce se întamplă de fapt. Trăiesc cu tumultul latent al presupusului meu adevăr şi aştept ceva, dar nu ştiu ce. Nu te poţi simţi stăpân pe propria viaţă. Mereu parcă eşti condiţionat, urmărit să faci cum trebuie, să faci cum fac toţi.

Poate niciodată nu alegi pentru tine. Cea mai mică recompensă te face umil, stupefiat de trezirea din letargie, simţi că eşti al lor. Ce te poate influenţa mai mult decât siguranţa că ceea ce faci e bine când nu ai nicio idee ce se întâmplă cu adevărat. Orice acţiune e dominată de anxietatea faptului, eşti languros în scrieri, opinii, speranţe şi inconsistenţe. Iar când observi că dorinţele şi aspiraţiile tale nu contează sub diferite pretexte de „impracticabilitate” sau „ pierdere de timp”, toate se preling din inima ta concomitent cu o abrutizare treptată. Uiţi atâţia oameni, foşti colegi sau prieteni care nu mai pot avea vreo relevanţă pentru acum, pentru orice. Toţi sunt mai efemeri decât frumuseţea ta adolescentină. Totul e prea accelerat, nimeni nu mai lasă ceva consistent în destinul tău. Poate că nici nu ai început ceea ce deja se va termina. Trăieşti din distracţii puerile şi rudimentare în natura lor, dar te hrănești cu ele din plin sub pretextul unei băi cathartice.

Şi acesta e doar începutul unui lung marasm repetitiv până la atingerea unei convenabile maturităţi ale diverselor asentimente. Ai vrea mai mult pentru că poţi mai mult. Poate, până la urmă, trăirea unui moment la maximum, la adevărata lui esenţă ar cutremura prea puternic balansul deja precar al universului.

Chiar dacă am încălca barierele omenescului pe plan individual ceilalţi nu ar putea percepe ce se întâmplă cu noi. Ce moment al unei vieţi de om poate fi mai intens şi instabil decât graniţa dintre infantil şi abrutizat. Caducitatea acestei stări de superioritate conceptuală în privinţa experienţei în principiu are o oarecare estetică, o frumuseţe neviciată de restricţii umane artificiale. Un tragism patetic, dar frumos în unicul său. De asemenea, nu putea clasifica experienţele care au un grad înalt de intensitate în trăire cu o automată calitate sau exuberanţă a proceselor intelectuale implicate. Ceea ce putem spune just este că niciun proces evolutiv nu este mai accentuat decât cel din anii adolescentei, în care fiecare zi presupune un alt eu, o altă dorinţă, un alt spasm, o altă viaţă…

Leave a comment

Your email address will not be published. Required fields are marked *

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.

APARITIA NOULUI NUMAR AL REVISTEI -184 Days 4 Hours 2 Minutes 41 Seconds pana la aparitie
CAN'T WAIT