de Andreea Tcaciuc

 

 

Un daimon m-a coborât în această lume, obosit de inexactitatea celeilalte lumi, dar el pleacă hrănit cu gândul că mi-a dat moartea, iar eu rămân aici cu blestemul că m-a născut.

„Ajutoarele nu pot veni pentru că nu există.”

Provoc un urlet demistificator deoarece sunt vulnerabilă şi fug fug fug până în colţul camerei unde voi mă devoraţi în cel mai patetic mod. Profitaţi de amimetismul meu, gândaci amorfi ai destinelor rudimentare care mă urmăriţi prin oraş şi-mi pătrundeţi în casă prin crăpăturile de peste zi. Tot ce a rămas e o dorinţă filosofică abolită de degenerarea unui sistem. Îmi adun cearcănele de pe jos să merg iar acolo unde nu mi-e locul. Dar n-am ce face, ăsta mi-e destinul…

 

„Măcar de ar exista destin şi am avea certitudinea că nu suntem sclavele propriei noastre himere ce ne ascunde prostia!”

 

Ce durere perpetuă blocată de bare de oase şi carne. Pupilele îmi acoperă pleoapele pentru că un spasm intelectual poate genera mai multă energie decât primitivismul lor asurzitor.

 

„Trăim într-un cult al propriei tale înfrângeri.”

 

Veninul dramelor profane îmi coagulează sângele formând cheaguri de regrete şi nevoi trupeşti indispensabile traiului biologic.Valurile mării nasc afrodite, dar valurile lacrimilor mele ţigări stinse. Singurătatea este o normă unde vreau eu să fiu. Daimonule te aştept de când m-ai părăsit…

 

„Unde eşti!?”

 

Dacă îi poţi cere diavolului inteligenţa supremă, îi poţi oare cere şi prostia supremă? Întorc iar paginile fără să citesc stând într-o intimitate intelectuală dezirabilă. Aştept ipocrit să vii, nu mai rezist…

Leave a comment

Your email address will not be published. Required fields are marked *

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.

APARITIA NOULUI NUMAR AL REVISTEI -184 Days 3 Hours 39 Minutes 39 Seconds pana la aparitie
CAN'T WAIT